Arcul de triumf – București

Monument reprezentativ din capitala, Arcul de Triumf simbolizează – alături de Crucea Eroilor Neamului de pe muntele Caraiman, Mausoleul de la Mărășești, Mausoleul din Parcul Carol, Catedrala Încoronării de la Alba Iulia- victoria României în Primul Război Mondial și Marea Unire de la 1918.

Poziționat în nordul capitalei, în sectorul 1, la intersecția șoselei Kiseleff cu bulevardele Constantin Prezan, Alexandru Averescu și Alexandru Constantinescu, Arcul de Triumf are 27 m înălțime, de forma paralelipipedică, cu o singură deschidere.

Înainte de a fi ridicat în forma sa finală, Arcul de Triumf a avut mai multe variante. După momentele istorice din 1848, 1859, 1878, 1906 și 1918, edilii Bucureștiului au ridicat fiecare cate un arc de triumf, dar fiind realizate din materiale de proasta calitate, nu au rezistat în timp.

Când primarul Matei GH. Corbescu a venit cu propunerea să fie ridicat un nou arc de triumf din lemn, George Enescu i-a scris atunci: „Dar adevăratul Arc de Triumf pe când?”. Astfel, în 1922, în contextul încoronării regelui Ferdinand I și a reginei Maria ca suverani ai României Mari, comisia care se ocupa de organizarea încoronării l-a solicitat pe arhitectul Petre Antonescu pentru ridicarea noului monument.

Dat fiind timpul scurt, s-a turnat scheletul construcției în beton armat iar basoreliefurile exterioare s-au realizat din ipsos, fapt ce a dus la o degradare rapida a Arcului de Triumf. La începutul anilor 1930, acesta era un „monument incomod” pentru imaginea „micului Paris” interbelic, cum era numit pe atunci Bucureștiul. Prin urmare, în 1932 s-a decis înlocuirea materialelor vremelnice cu piatra și marmură, iar arhitectul Antonescu – împreună cu artiștii cooptați, cunoscuți în perioada interbelică- a dat edificiului o nota mai sobră.

Inaugurarea a avut loc pe 1 decembrie 1936, la 18 ani de la Unirea Transilvaniei cu România, iar ceremonia a fost una grandioasă, marcată de participarea familiei regale dar și a numeroșilor invitați de onoare din tară și din străinătate.

După trecerea României sub regim comunist, de pe parțile laterale a monumentului s-au scos atât textele proclamațiilor regelui Ferdinand către tară, cât și efigiile regelui Ferdinand Întregitorul și ale reginei Maria. După 1989 florile de piatra care au înlocuit însemnele regale au fost date jos, în locul lor fiind montate doua medalioane din bronz ce înfățișează chipurile cuplului regal.

Astăzi, Arcul de Triumf adăpostește un mic muzeu, realizat din patru expoziții: Marea Unire de la 1918, Arcul de Triumf în imagini, Heraldica Marilor Familii Boierești și Marele Război al Reîntregirii Neamului.

Despre:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *